Prima Pagina
"Floare rara"
"Cantecele Irinei sunt inspirate din mireasma padurilor de liliac, din cantecul pasarilor si din susurul izvoarelor limpezi ale muntelui, din obiceiurile satului si din parfumul florilor din gradina casei parintesti. Aceste cantece vin sa ne aminteasca ca mai exista inca locuri curate in care oamenii pastreaza cu sfintenie traditiile neamului. Cantand, Irina Zoican se adreseaza atat sufletului cat si cugetului. Ea fascineaza prin forta expresiei , a temelor abordate si prin frumusetea interpretarii. Aleasa simtire se impleteste in modul cel mai fericit cu un talent de exceptie, intruchipand un interpret de valoare. Din cantecele ei razbat credinta in Dumnezeu si in acest neam riguros care a dat culturii universale atatea capodopere. Aceasta copila a muntelui vine sa ne impodobesca sufletul cu liniste si dragoste de semeni."
Valeria Arnautu
"Daca n-as canta doina, as fi mai saraca..."
"E fiica de preot. s-a nascut inconjurata de cantec si de rugaciuni. apoi a urmat cursurile Universitatii de Medicina Veterinara, devenind medic. Iubeste animalele, florile si bineinteles, cantecul popular. Aceasta este Irina Zoican, o fata frumoasa, blanda si cu respect pentru folclorul mehedintean.
- Care este locul tau de bastina? - M-am nascut in comuna Balta din tinutul Mehedintiului, intr-o zi frumoasa de mai. E locul unde se aude murmurul izvorului de munte, fosnetul frunzei lovite de adierea vantului, cantecul singuratic al cucului, unde simti mireasma florilor de camp si poti culege liliac din Cetatea Ponoarelor... Pentru mine, aici s-a nascut cantecul mehedintean si, spun eu, am avut mare noroc sa cresc leganata de doina lina romaneasca.
- Reprezinti o zona a Mehedintiului mai apropiata de Oltenia decat de Banat, unde influentele sunt altele. Cum ai reusit sa-ti croiesti un drum al tau? Ma gandesc la marile nume pe care le-a dat aceasta zona in plan muzical... - Nu este usor. Majoritatea cantecelor sunt create de mine, atat textul cat si melodia. Aceasta putere este, cred, un dar de la Dumnezeu. Respect traditia si autenticitatea. Nu pot canta decat ceea ce ma reprezinta, ceea ce tine de neamul meu mehedintean si nu voi face rabat de la acest lucru chiar daca succesul vine mai incet, dar, sper sa fie, sigur.
- Ai costume foarte frumoase, vechi si reprezentative. Familia din care provii a fost iubitoare de port popular si cantec? - Familia mea este mare iubitoare de folclor. Mostenesc cantecul de la tatal si bunicul meu, iar costumele sunt pastrate cu sfintenie de bunica mea care, in fiecare an, de Sfintele Pasti, scoate cate un costum nou din lada de zestre, dupa obicei. Am peste 100 de costume pe care le pastrez cu mare drag.
- Iubesti folclorul, dar ai urmat si cursurile Universitatii de Medicina Veterinara; asa ca, pot afirma, esti o mare iubitoare de animale. - Dragostea pentru animale o mostenesc de la mama mea. Crescuta fiind la tara, printre animale si pasari, printre cantece si iarba inrourata, am fost atrasa de aceasta meserie. Cantecul popular si animalele au ceva apropiat.
- Cantecele tale exprima foarte multa dragoste, dor de duca, mirare si sfiala in fata necunoscutului. Gresesc eu, dar nu prea te-am auzit cantand doina... - Intotdeauna mi-a fost aproape de suflet doina. Pe fiecare album, din cele editate se gaseste cate o doina. Am crescut leganata in doinele cantate extraordinar de bunicul meu. Laq fel si baladele. Si doina si baladele le-am avut sprijin langa inima inca din copilarie. Daca n-as canta doina, as fi mai saraca. De fapt, acestui gen de cantec reprezinta proba de foc a fiecaruia dintre noi.
- Mai sunt obiceiuri populare la voi? Se mai pastreaza? - Eu, cea mai mare parte a timpului liber o petrec in satul meu natal din Balta. obiceiurile populare se pastreaza inca si sunt foarte frumoase. De curand, chiar de Sf. Ilie, am participat la o nedeie numita chiar asa "Nedeia de Sf. Ilie", unde am cantat o piesa numita "Veni iar Sf. Ilie". Se aduna, din toate colturile tarii, mehedinteni plecati de acasa de mai multa sau mai putina vreme. E frumos ca nu-si uita radacinile. Fara ele, suntem frunze pierdute-n bataia vantului."
Convorbire cu Ioana Floria
"Sa duci Doamne glasul meu..."
"A fost odata ca niciodata, o fecioara a muntelui, nascuta in cuibul unor panduri vajnici, iar Dumnezeu a inzestrat-o cu harul de a deveni indragita interpreta a folclorului mehedintean: Irina Zoican. Acum, aceasta tanara doctorita din plaiul insorit de la Balta Mehedintilor, se afla la a treia sa caseta muzicala si un minunat CD. Noile imprimari, sugestiv intitulate "Sa duci Doamne glasul meu" sunt realizate in competentele studiouri "Zoom" si "Ionescu" din Ramnicu Valcea, avand sunetul si mixajele asigurate de Constantin Ionescu si Cristi Iordan, iar orchestratia de reputatul dirijor Dorel Manea. O linie melodica supla, o aleasa simtire valaha, o voce cu rezonante ingeresti, o forta launtrica nebanuita, o eleganta si un rafinament ales in exprimare, dar mai cu seama un talent viguros ce pune in valoare o inalta tinuta artistica: iata cateva din virtutile cu care Irina isi rasfata ascultatorii."
prof. Titu Dinut
"Daca m-a frapat vreodata, mai mult si mai mult ceva, a fost susurul stropului cristalin, scoborator din varfurile muntilor, neatinse decat de floarea de colt si de inseninarea cerului dupa ivirea curcubeului. Acest strop cristalin scoboara in iuresul lui, navalnic, ca mai apoi sa se ostoiasca din istovul lui in "campiile sesului", cum bine zicea prof. C-tin Sarbulescu, presedintele Consiliului Judetean Mehedinti. A urca pe varfuri de munte, acolo unde se intalneste cerul cu pamantul, iar cocosul invata sa cante, iti trebuie o trudnicie anume. Ori, asemenea indrazniri nu le afli decat in fiintele alese de Dumnezeu, in care harul curge dimprejur si nu curge in zadar. In implinirea lui, as asemana glasul Irinucai, cu acest strop cristalin, urcator in munti si scoborator in sesuri, spre aleanul suflului, dar, nu mai putin laudand Ziditorul care a inzestrat-o ca pe o floare rara. Da, ea, Irinuca - cum i-am zis, de pa cand era o papusa - de fapt, Zoican, a invins pragurile temerii, ale trierii, si-n Ziua Domnului, 27 septembrie, sfarsit de mileniu, ne-a adunat cu glas suav la lansarea celui de-al treilea album. Cantecele culese de ea, smerita si cuviincioasa ei purtare in lume, i-a strans "in corpore" in sala de receptie a Palatului Cultural "Theodor Costescu" pe mai multi cunoscatori ai sufletului si ai cantecului sau. S-au intrecut pe rand, in ai imnologhisi impodobirea praznicului, distinsii: Ion Olaru, directorul Casei de Cultura din Drobeta, care a si coordonat programul, dl. C-tin Sarbulescu, presedintele Consiliului Judetean, insotit de dl. Viorel Palasca - vicepresedintele C.J.M, distinsul analist, prof. Virgil Breazu, prof. Florian Vladica, pr. Pufan Craciun, director al scolii de Cantareti Bisericesti, dl. Isidor Chicet, directorul Casei Creatiei Mehedinti,, maiastra cantecului de la "munce" - Domnica Trop, prof. Vasile Sisu de la Muzeul "Portile de Fier", specialist in etnografia mehedinteana, inegalabila privighetoare a cantecului mehedintean, Angelica Stoican."
Puiu Ciolan Badeteanu
|